Rezistența și durabilitatea lemnului sunt primele lucruri de care ținem cont atunci când îl alegem ca material de construcții sau pentru mobilier. Dar pe lângă aceste proprietăți, calitatea unui tip de lemn este dată și de alte caracteristici: desenul lemnului (textura), culoarea lui, luciul și mirosul. Iata câteva informații legate de cum puteți deosebi diferite tipuri de lemn și cum puteți să identificați corect valoarea materialului.

Desenul lemnului (textura) este determinat de forma și felul în care sunt grupate elementele biologice ale lemnului, de numărul, mărimea, poziția porilor și a razelor medulare, de lățimea și uniformitatea creșterilor. Din aceste punct de vedere, lemnele cu textură deosebit de frumoasă sunt cele de: nuc, frasin, stejar, paltin, ulm, mesteacăn, plop. Dacă lemnul provine din arbori cu creșteri neregulate, cu mici noduri sau excrescențe, aspectul scândurii finisate e chiar mai plăcut vederii. Dar atenție, deoarece curbura, crăpăturile, creșterile răsucite, ondularea fivrelor sau nodurile (resturile de crengi rămase după tăiere) sunt defecte care au ca rezultat scăderea durabilității lemnului.

Culoarea lemnului. Culoarea gălbui-brună pe care o are lemnul în mod obișnuit nu este definitorie. Multe specii pot varia ca și culoare de la alb, până la negru. Culoarea lemnului poate fi obținută și prin prelucrare (aceasta se poate face prin băițuire sau cu ajutorul a diferite tehnologii, pentru a se mări calitățile unor specii comune sau, dimpotrivă, pentru a se imita specii de lemn exotice). Dar în mod natural, după culoare, putem clasifica arborii astfel:

• Alb – paltin, carpen, castan sălbatic, molid

• Alb-gălbui – mesteacăn, tei, brad

• Galben-roșietic – stejar, cedru, salcâm

• Roșcat – cireș, mahon, tisă, trandafir

• Brun – prun, nuc, măslin, ulm, palisandru

• Violet – amarand

• Roșu – santal

• Brun-verzui – teak (Tectona Grandis, un arbore subtropical cu lemn de esență dură)

• Negru – abanos (Ebenaceae, în general lemnul de abanos se obține arborii din genul Diospyros, din păduri subtropicale și tropicale) 

Luciul lemnului depinde de o serie de factori, printre care structura, substanțele componente, gradul de netezime al suprafeței. Luciul poate fi uniform sau intermitent, formând ape. Din acest punct de vedere putem vorbi despre luciu mătăsos (paltin, platan, mahon), luciu argintiu (mestecăn) sau auriu (makoré)

Mirosul lemnului. Desi in general lemnul uscat nu are miros, știm totusi ca există situații în care lemnul nou miroase într-un fel plăcut. Acest miros se datorează faptului că substanțele aromate pe care le conțin unele specii de lemn se volatilizează în aer și pot imprima lemnului un miros caracteristic.

Au un miros plăcut și persistent bradul, sanatalul, trandafirul. În partea opusă, se află salcâmul, oțetarul etc., care au mirosurile cele mai neplăcute, ami atunci când lemnul este verde.